Economia casei noastre.

How much does a baby really cost?: How I raised my baby for the cost of a cup of coffee a day | LifeSiteNews.com

 So how did I manage to spend so little on her first year? First, I was committed to being as economical as possible because I have always wanted to be a stay-at-home mom.

Citeam articolul de mai sus si zambeam. Ma regasesc in atatea... Si eu in ceea ce priveste primii ani de viata ai copiilor vreau sa stau acasa, cu ei, pentru a-i insoti pe parcursul acestei perioade extrem de importante pentru intreaga lor viata. Practic acest 2% din viata lor (eu tot cred ca o sa traiasca 100 ani, minimum :) ) e definitoriu pentru ei, acum si in viitorul lor.  E singura zestre pe care pot si vreau sa le-o dau, singura armura care sa-i protejeze impotriva vicisitudinilor vietii de mai tarziu. Singura zestre care sa le permita sa traiasca multumiti de sine, chiar fericiti uneori, acum si mai tarziu.
  
Si astfel, iata-ma acasa cu ei, deci un singur salariu, traind decent. Cu Marc am cheltuit putin, doar vreo 140 dolari pe hainute de la magazine second hand, toate in foarte buna stare, care acum sunt destul de patate, ba cu lapte, ca cu bucurii ocre, ba cu alte cele, sucul de rosii al mamicii lui care mananca cu el in brate, hehehe...

(De la niste verisori indepartati din Romania feciorul a mai primit niste hainute, de foarte buna calitate, multumim lor. )

Am mai cheltuit pe un scaun de masina plus un carucior, tot asa, au costat cca 140 dolari. Si pampersi. Pana acum vreo 40 dolari.
In total cca 320 dolari la cele 2 luni de viata ale lui. Pana la sfarsitul anului nu prevad foarte mari cheltuieli, la pampersi intentionand oricum sa renuntam treptat si pentru ca noi practicam EC. 

Cam atat deocamdata. Mai multe nu consider ca ar avea nevoie Marc, o are pe mamica lui, cu 2 sani mari, laptosi si bine mirositori pe care-si culca capul multumit in fiecare seara. O ore pe sora lui care-i canta, danseaza si vorbeste pana cand o trimit eu strategic sa-si viziteze prietenele cat pentru a putea sa-mi aud si gandurile mele. Il are pe Felix, care deja ii pune bate in mana ca sa se joace de-a razboinicii. Il are pe tatal lui, care-l adora, se uita la el ca la diamante, si-l are pe Puffo, care cand si cand il mai spala pe fata, dupa stranutand multumit de isprava. O viata simpla, agatat de san sau plimbat prin casa, pe afara, prin padure.

Si in rest Paradisul! O viata nascuta din aspiratii marunte, o casa fara pretentii de lux, dar decenta, pe care eu tin sa le-o ofer camin, care sa-si intinda bratele calde imprejurul lor, care sa le permita perioade de joaca, rasfat, pasiune, reverie, vis si relaxare.

Inca o zi

         Ieri am fost la spital la un control de rutina. M-am intors pozitiva de acolo, am dat peste aceasi doctorita, are asa o lumina faina in ochi, un zambet deschis, m-am simtit bine. Toti draguti, gentili. Brotacul e ok, activ si se pregateste, ieri mi-a spus doctorita ca eram dilatata de un cm. Simteam si eu cate ceva, dar nu eram sigura.
Am cerul niste probe de sange pentru a vedea de nu-s cu anemie feripriva, am uneori momente ca ma simt chiar jos, ametita rau, aproape inconstienta si mai bine sa verific. Cu un drum am cerut si ceva analize pentru masurarea nivelului de vitamina B12 (mai consum doar oua si unt foarte rar si de fiecare data dupa raman cu ceva amar in suflet). Efectiv acum nu stiu ce au sa caute ei...sper sa vad, inteleg cand voi avea in fata rezultatele.
          Dupa ce am terminat cu spitalul am mancat cel mai bun sandwich din lume, de la Sub Way, unul mare, intreg si inca cand l-am gatat simteam ca nu mi-e astamparata foamea :))).
          Intorcandu-ne acasa am intrat sa cumpar si pampersi, dat fiind ca foarte probabil tot in spital o sa nasc. Am gasit ceva, o marca necunoscuta mie, sa speram ca o sa fie ok, daca nu 2 zile nu crapa nimeni. Dupa acasa, cu mine, poa' sa stea in fundul gol.

          Ajunsa acasa Felix cu Bendis se cearta urat, iar Felix o chiar bate bine. M-am facut neagra de furie, cumva m-am calmat, dar asa greu mi-a picat totul... (In fotografie Bendis cu Puffo acum cateva saptamani cand au fost 24-25 grade si cand inca apa trona, erau 2 mici lacusoare inspre deliciul purceilor.)

         Si prin toate astea contractii, haine intinse, puse la uscat si padurea.

         In padure timp de ani de zile s-au aruncat de toate, si frunze si lemne, chiar si gunoaie.

         Aici am recuperat o fasie de pamant cam de 1,5 m bun de pus semintele cu flori salbatice pe care le-am cumparat zilele trecute.

         Am impresia ca ori voit ori nevoit, adica cu voia sau nestiinta vechiului proprietar cineva s-a folosit de pamantul din padure, muult!
Acum multe radacini sunt dezgolite :(.

         Urmele unui copac cazut ani de zile si distrus total.

       Spatiul unde am facut rugul.
Da, am facut un foc mare, imens. Saptamana trecuta am intrebat chiar vecinul de langa noi de-i legal au ba. El mi-a spus ca face focul :)). Alaltaieri am vazut vecinul din cealata parte tot facand focul, tot unul mare si ieri ne-am facut curaj si pentru cca 3-4 ore am ars de cu spor cam tot ce ni se parea ca-i mai urgent de ars.
Au mai ramas cca 6 transe de ars, asta numai in situatia in care omul meu e acasa, liber. Singura, cu purceii langa mine nu ma incumet.

        Mizeria aceasta ieri am reusit sa o ardem toata, plus ceva copaci morti de ani si acum putrezi. 

         Mizeria pe care cu nonsalanta o aranca vecinii din spatele casei noastre sau de ce sunt atat de nerabdatoare sa pun gard. Si pentru a-mi stii purceii in siguranta, dar si pentru a sta deoparte de nerusinarea altora.

        Matusica :P.

         Terasa din spatele casei, care la anul o sa dispara, sper!
Se vor bani pentru orice, asa se pare. Deocamdata sa vedem cum ne descurcam cu gardul...

        Padurea, inca greu de intrat in ea.

         Un brad pe care il vom taia cat mai mult. Mie nu-mi place, ocupa mult spatiu si chiar nu ma incanta genul acesta de brazi.

         Un copac care inmugureste. Habar n-am ce e. Dupa, cand voi avea imaginea florii imi voi spune "Traiasca Google!" :)

        Omul meu cu matusica lui au curatat padurea si i-a pus necuratul sa-mi taie trei copaci tineri, frumosi. Cand au atatea mizerii de scos de acolo ei se impiedicau de copacei. Iarasi am simtit ca alunec.

        Se pare ca au inteles dupa, oricum eu inca sunt in doliu dupa copacii mei.
        Intr-un final am reusit totusi sa ma detasez, Andrei a aprins un foc mare, un rug si m-am simtit iarasi copila. Imi aduceam aminte de zilele de primavara de la Poptileni cand bunicul si unchiul aprindeau focul, ardeau tot ce era de ars si cum noi toti, copiii, ne jucam fascinati pe langa foc.

          Superb, cu contractii, simteam cum continui sa ma dilat si atat de incantata.
          Iar azi!? Azi cozonaci si flori, legume, verdeturi puse in pamant.
          Ce incantare!
          Asa simt!

Primavara

Prima iesire in anul acesta. Undeva langa raul Lambro, o zi calda, senina cu mult soare. Am pus o patura intre masini (eram si cu fratele si mama mea) si am dormit timp in care copiii isi construiau casa. Dupa m-am ridicat si i-am vizitat in noua casa, le-am dus prajitura, ca in orice casa noua, iar ei au facut onorurile casei cu atata gratie.

- Intrati doamna, suntem multumiti sa va avem in noua noastra casa. Eu sunt Dan (se pronunta ca in engleza, e noul nume al feciorului), iar ea este sotia mea - Bambina Maria.

- Incantata, aveti si copii?

- Nu, inca nu, avem doar un pui de catel, cucciollo Bau, dar acum l-am uitat acasa (adica la casa casa, aia de la Cinisello).

- Aha, inteleg. Aveti o casa foarte frumoasa, complimente.

- Ah, da. Eu castig foarte bine, fac 2000 euro pe luna.

- Ah, impresionant!

- Ma scuzati, dar acum trebuie sa plec, m-a chemat seful meu. Si a plecat la seful sau imaginar dupa care s-a intors sa-mi comunice ca a schimbat serviciul cu altele trei mai bune.

Si broscuta care in tot timpul asta ma servea cu apa si-mi oferea flori de primavara.



Acum se joaca, eram convinsa ca dupa aerul puternic de primavara ii voi avea adormiti pe masina, n-au facut altceva decat sa rada si sa cante, se tot harjoneau, inca o fac, iar eu sunt prinsa de o oboseala... Cine spunea dom'le ca dorm copiii dupa o iesire in natura!? Merg sa ma culc ca daca astept sa-i culc ma culca ei pe mine : )

Ah, si am jucat badminton si mi-a placut, incep sa-i prind gustul, parca azi n-am fost vesnica impiedicata. Si stand pe patura pe jumatate adormita frematam la mirosurile primaverii, susurul apei, cantul pasarelelor si visam cu ochii deschisi, ma abandonam placerii visului... ce zi!




Am preluat aceasta postare, e o postare veche, de acum 2 ani, martie 2010.

2010-10-06

Tocmai m-am cantarit, am 72,4 kg si o totala lipsa de pofta de mancare si stiu ca trebuie sa merg la sala. Am sa-mi impun ceva pana la urma. Acum dimineata am introdus o lingurita de mire, credeam ca-i musai, ca eu cafea goala nu beau, dar acum la ce gust are cafea cu miere puteam sa fiu si fara.

Deci miere 10g:  30,4 c, 0,03p

Fug sa cumpar lapte crud de la automat. Ce lene am, as sta in pat, dar nu pot nici dormi, am dormit 11 ore, iar azi noapte am avut un cosmar, vampiri (asa-mi trebuie da-mi pierd timpul cu Bella si Edward) . Dupa am readormit si am visat ca eram undeva singura, fara familie, Andrei si copiii parca nici nu existau. Si eram intr-un oras necunoscut mie, acasa la mama, dar care casa era total diversa de ce stiam eu, si noua, ultra moderana.  Si si la ea acasa eram doar ospite, stiam ca trebuie sa plec undeva definitiv, o emigrare. Hmm, astept.

Actualizez: 125 g banana (111,25 c,  1,36 p) si 100 g lapte (60 c, 3,22 p)

Tocmai am venit de la sala, am inceput cu 10 minute incalzire in care am inclus un sprint. Dupa forta, dupa stretching pentru elasticitate, iar la urma iarasi 25 de minute pe cyclette cu alte trei sprinturi. Masacrante. Am observat o usoara diminuire a capacitatii de lucru, daca pana acum exercitiile de forta imi rezultau usoare azi a trebuit sa fac un efort de vointa ca sa le fac. De unde m-am gandit ca pentru a deveni eficienta la sala mai urc cu 200 calorii pe zi, deci 1200 zilnic.  Chiar 1400, sa vad cum ma simt azi si maine. Oricum maine sunt convinza ca voi avea 72 sau sub 72. Deci e bine, mai mult de 2kg pe saptamana nu pot sa-mi permit.

Intre timp, de cand am venit am mai mancat 110 g caciotta (400 c, 23,74 p) si 130 g (20,8 c, 0,8 p)ridichi. Plus 10 g  ciocolata (55 c, 0,8 p) imediat ce am terminat cu sala. Plus 750 ml de nu stiu ce sucuri de la sala, cu ceva zaharuri si saruri.

Cam atat, trebuie sa pregatesc pasta copiilor, duap iesim in parc, e o zi superba si vreau sa-i las sa se bucure de soare.

Calculez mai incolo, cand am sa pot.

15:33

Total: 677, 45 c, 29,95 p. Am exagerat cu caciotat aceea, dar nu ma gandeam ca poate fi intr-atat de calorica. Vad sa corectez diseara cu alte cele. Dupa cateva momente de mare slabiciune, dupa ce am mancat am inceput sa ma simt iarasi ok, tonica. Si ceva ce ma multumeste foarte mult e ca am observat ca mi-am corectat postura, nu mai stau stramba. Imi pare un miracol.

20:25

Tocmai am cenat: 340 g zucchine cu 40 g parmezan, de o ora am mancat 30 g nuci. Si am introdus vreo 50 g arahide cand eram in parc cu copiii.

Calculele pe maine dimineata, nu ma intereseaza daca e sau nu cum vroiam dimineata, sunt terminata. Satula, dar terminata.

Unde mai pui ca purceii inca nu-s satui, dupe ce au mancat amandoi cate o farfurie de supa cu galuste, o portie de cartofi pai nu-s satui. Grrrr, merg sa-i fac salata lui Felix, o asteapta.

Cicely Mary Barker - Festa al chiaro di Luna

Ieri ii citeam dintr-o carte, una din cartile care-i plac ei foarte mult, cu zane, spiridusi. Unde toata lumea danseaza, canta, e fericita. Si incep sa-i citesc "Petrecerea  in clar de luna a ...." si gandurile mele fug....iar ea: "Zanelor, mama!".

- Cum faci sa stii?

- Scrie aici.

Si pune degetul pe cuvant. Si aici, si aici.

- Ah.

Sunt primele ai apropieri de lectura, practic a patra. Prima mi-o amintesc cand erau in bucatarie amandoi, goi, cu fundurile pe masa, ea avea cam un an jumate, iar Felix ii arata literele si radeau, radeau, radeau. Pentru unii putea sa para ca se prostesc. Nu era acasa Andrei, daca era nu se intampla, pentru el actul invatarii are loc la masa, departe de "pe masa". Atunci n-am dat deloc importanta momentului, erau tot ei, aceasi, cand distrandu-se cu literele, cand distrandu-se aruncand conservele de fasole la gunoi. Mai tarziu mergem la Bucuresti cu avionul, la bunica, si ei erau oarecum plictisiti si eu deja epuizasem multe pentru a le face suportabil drumul. Si vad literele pe spatele scaunelor si-l provoc pe Felix. La inceput se conformeaza, dupa ce-mi citeste 2-3 cuvinte imi spune sa-l las in pace ca-l plictisesc. Imi intoarce spatele cum ii este in fire atunci cand il irit cu ale mele. Bendis observa scena si cu aceasi daruire, de-a ma salva, incepe sa repete literele, una cate una, dupa compune cuvantul. Am ramas siderata, nu ma asteptam nici macar sa cunoasca literele, cu atat mai mult sa poata sa citesca cuvantul. Domeniul literelor e al lui Felix, asa cum e cel al calculatoarelor. Acolo doar el poate sa aiba competente, altfel se pare ca se simte amenintat de prezenta lui Bendis. Totusi, recent i-a permis sa joace cu el in retea Counter Strike, e disperat ca eu nu joc oricand imi cere el si atunci a facut un compromis, i-a permis surorii sa intre pe teritoriul sau.

Mai tarziu, la sfarsitul lunii mai eram intr-o situatie foarte oficiala, al carei decurs era extrem de important pentru mine, noi. Initial ii solicitasem pe amandoi sa faca tot posibilul sa ramana compacti, imobili, negalagiosi si sa colaboreze cu medicul. Felix, ca si cum n-am fi discutat cu el, sau tocmai de ce am discutat cu el (recunosc acelasi mod de-a opera in mine, daca pe mine cineva ma solicita sa ma comport intr-o maniera ma ofenseaza "cum adica imi cere, cu siguranta m-as fi comportat astfel, dar daca-mi ceri ca unui handicapat, sa-ti fie de bine!", eu pot sa daruiesc, dar nu accept sa mi se ia.)  in prealabil, il seca (asa ne parea noua atunci) cu diverse intrebari, de ce trebuie sa ne asculte la plamani, ce intelege el -medicul- de acolo, cum functioneaza plamani si cum sunt in realatie cu inima. Eu ca sa-l iau pe Felix de langa medic ii soptesc metalic lui Andrei "ia-l si povesteste-i tu despre vikingi!". Bendis era foarte "cumine", asa cum o solicitasem, statea in brate la mine foarte plictisita si citea. Toata scena am inteles-o a doua zi, in momentul in care a facut-o nu realizam: D - E - A, DEA. Medicul observa totul si-o privea privindu-ma, cauta o reactie la mine, reactie pe care eu n-o aveam pentru ca eram mult prea consumata de emotii ca sa pot sa-mi vad fata care citea chiar la mine in brate, chiar sub ochii mei.

Eh, se termina totul cu bine, ne salutam, ne strangem mainile si inainte de-a ne desparti medicul ne spune:

- Permiteti-mi sa va spun ca prin natura meseriei mele lucrez mult cu copiii, fac diverse evaluari a acestora. Aveti doi copii exceptionali, cu mult inaintea varstei lor. Complimente!

La care i-am cerut sa-i repete in mod expres lui Andrei, care gaseste sa ma critice in fiecare zi obositor de mult, de des ca nu ma ocup de copii, nu stau cu ei sa-i invat sa citeasca, scrie, deseneze si de ce nu, filosofeze.

Problema cu Andrei e ca el nu intelege ca acesti copii nu-s la varsta lecturii, nu a uneia sustinute, interesul lor e unul momentan. Sunt la fel de interesati sa cunoasca literele, citeasca pe cat is de interesati sa cunoasca cum fac tortul de morcovi. Doar atat. A doua zi interesul lor dispare pentru a se orienta inspre o alta experienta, alta perceptie, alta senzatie, in a-si umple sufletele cu emotii din tot ceea ce-i inconjoara.

M-am indepartat mult de la ceea ce-mi propusesem, in fine, asta sunt eu, kairotica. M-am lasat furata de acele amintiri si le retraiam intens, conectata.

Si sa revin, ii citeam din cartea, una din cartile ei cu zane si-i placea. E o carte tradusa in limba italiana, autoarea e Mary Cicely Barker.

Dialogurile sunt cat se poate de nevinovate, pline de candoare, vis, iar desenele sunt incantatoare. Mare parte din cartile ei sunt tiparte cu un  scris de mana. Pana acum toate aceste carti s-au demonstrat nu doar preferitele lui Bendis ci si ele mele raportandu-ma la ea.

Intentionez sa-i cumpar toate cartile daca va vrea, daca le va cere. Imi plac mie foarte mult, le citesc eu cu drag, facand sa iasa la suprafata fetita care inca mai traieste in mine.

Ah, coperta cartii:

Parco Sigurtà - Peisagistica

Parco Sigurtà - Nuferi in soare

Foarte neclara, arsa, dar imi plac culorile mult.

Blue Wren A Rammed Small House

Sursa

Jucarii, joc, jocuri

Pentru cei mari. Bine, si pentru cei mai mici. Dar oricum pentru mine. De dimineata ma joc, nu ma pot misca de aici, tre' sa gat mancarea galustei si tot intarzai, dar spuneti si voi ca nu-i fain sa te joci.

Eh, si cu ce ma jucam, cu culorile, "fac" palete cromatice, materiale....

Ador imaginea de mai jos, pe asta am gasit-o, n-am creat-o eu.



Ce-mi place!

Si site-ul de unde am cules-o si unde se pot creea atatea modele.

Mattinata: la città bianca del Gargano

La città marina di Mattinata, con le sue spiagge bianche di ciottoli e ghiaia, è tra le località costiere più belle del Gargano. La Baia Vignanotica e la Baia delle Zagare disegnano insenature davvero suggestive sul mare chiaro che circonda il promontorio.

Anche la natura ricca di uliveti secolari colora di verde le colline su cui sorge Mattinata donandole una piacevole freschezza paesaggistica. E proprio nei pressi di questa località marina, il Consorzio Gargano Incoming, propone diverse strutture ricettive per offrire una Vacanza sul mare a Mattinata molto accogliente e ricca di allegria: potrete scegliere, tra l’ampia e variegata gamma di offerte vacanza che offriamo, il soggiorno ideale per una piacevole villeggiatura sul Spiagge di Mattinata, tra mare, natura e relax.

Visita gli altri paesi del Gargano:
| Vieste | San Giovanni Rotondo | Monte Sant'Angelo |

Fonte