La multi ani!
De azi preiau "oficial", cat pot fi eu de oficiala si mai ales constanta, activitatea pe blog. Pentru unii poate sa rezulte un blog nou, dar e un blogul meu mai vechi de pe wordpress, pe care l-am mutat pe blogger pentru o mai buna, usoara gestiune.
Deci am preluat postarile (mare parte, pe unele le-am pierdut, pe altele le-am sters deliberat) de pe phoebeslifesart.net/blog/ si le-am transferat aici.
Am renuntat la FB (Felix-Bendis, aka Phoebe) pentru ca intre timp e un al treilea brotac in peisaj, acum se prepara sa vina pe lume. Frumos, eu asa l-am vazut. Marc!
Ma bucur ca reusesc sa vorbesc acum astfel despre el, cu emotii, pozitive. Spun asta pentru ca uneori ma regasesc ca sunt foarte contradictorie in ceea ce priveste acest ultim brotac.
Dar sper sa merg inspre reala acceptare a prezentei lui, rational l-am acceptat de mult, dar sunt momente in care ma vad incapabila sa-l accept real, pe deplin...
De ce "Casa dintre copaci"? 1. Oricum imi trebuia un titlu nou. 2. Intre timp, in acest an foarte framantat, plin de schimbari majore, o emigrare, un tratament masacrant pentru TBC, o noua sarcina, inca o mutare, am reusit sa ne cumparam casa viselor mele, sper ca si a viselor noastre, casa pentru care uneori ii amanam pe copii ca "sa rezolv" diverse ce ne-ar putea conduce inspre ea. Casa, pe care copiii uneori o detestau fiind obiectul abandonului lor.... Dar acum, ii vad tot mai multumiti, incep sa vada si ei acolo doar unde eu puteam sa vad, curtea lor, cu propriile lor spatii, libertate si tipete de copii necenzurate.
Azi au stat 2 ore jumate, cu pauza, afara, in zapada, ba s-au batut cu zapada, ba si-au plimbat omuletii din Star Wars Lego.
Eu, de eram acum inca la bloc, nu reuseam sa le ofer asta, cu greu dupa o lunga perioada de boala (gripa, viroza...) am reusit azi sa stau 25 de minute cu ei afara, in soare, cautand efectele elioterapiei.
(Acum dupa 2 ore inca imi simt loburile urechilor usor caldute, sangele care se plimba prin ele, o senzatie placuta, simt ca-mi pun in miscare, din nou, organismul, care incepe, iarasi, sa functioneze pentru mine.)
Ceea ce-mi doresc in noul an e doar NORMALITATE! O strig, o aclam, mi-o doresc ca pe apa cea de toate zilele. Mi-e dor de normalitate, de o viata fara ganduri, preocupari apasatoare, uneori chiar angosante.
Imi vreau copiii sanatosi, eu sanatoasa si omul sanatos. Suna grobian "omul", dar cui ii pasa!? Adica mie nu-mi pasa catusi de putin... Poate candva am sa revin si asupra acestui termen pe care io-l ador.
Vreau rutina, vreau banalitate, vreau liniste, vreau tot ceea ce inseamna comun, linistit si lipsit de adrenalina. Pentru mine asta e Normalitatea, cel putin in acest moment al vietii mele asa o vad.
Nu mai vreau mutari, nu mai vreau provocari, vreu cel mult sa le pot purta pe cele care deja le-am acceptat.
Ok, casa ca si casa, dar de ce "dintre copaci"?
Simplu! E printre copaci, e inconjurata de o multime de arbori maturi, capabili sa sustina casuta de lemn a brotacilor pe care o vom construi la primavara.
Si verde mult, iar toamna mult galben si rosu contrastand un cer albastru intens. E superba!
Si nu visez mai mult decat sa ma pot bucura de ea, de copii jucandu-se in mica padurice, tipand fericiti sau certandu-se plini de patos.
Si cu mine alaptand micul brotacel.
Cam atat...
Din acesta perspectiva, de la mine vazute lucrurile nu pot decat sa va urez voua, tuturor celor care ma citesc, un nou an Normal, fara mari provocari de la vita, in care sa va bucurati cu totii de sanatate, unii de altii.
La multi ani!!!!
Ma bucur tare mult pentru tine, pentru voi... Cu putina rabdare se asaza toate si vine si normalitatea. ;)
ReplyDeleteSa ti se implineasca dorintele! La multi ani!
ReplyDeleteLa Multi Ani, Andreina!
ReplyDeleteSa intrati in normalitate! :)
Andreina, iti doresc din tot sufletul normalitatea pe care o ai deja, trebuie doar sa te focusezi pe "acum" si pe "aici" :)
ReplyDeleteTe imbratisez cu drag, si am sa adaug daca imi permiti blogul tau la lista mea de blog-roll sa-ti pot urmari postarile. Sa ne mai scri. De micutul brotac sa nu-ti mai fie teama! O sa-l accepti indata ce vei realiza cat de mult iti schimba prezentul! Ana.
La multi ani si mult spor in ganduri bune!
ReplyDeleteLa multi ani! In loc sa citesc 'adrenalina' am citit 'andreina' :) sa bem pentru 'normalitate'!
ReplyDeleteAn an plin de Normalitate, draga mea! Sunt alaturi de tine :)) cu sufletul!!! Pupu! Adriana.
ReplyDeleteDraga Andreina, te pup si te imbratisez strans-strans!! Bebele meu Dennis are 1 an, aproape, si nu-mi pot imagina cum ar fi sa fiu acum insarcinata, sa astept un alt bebe....nu gasesc iubire in suflet si pt. el....deci iti inteleg sentimentele "contradictori" . Oricum, esti fantastica si mi-ai schimbat gandirea si viata(mai ales cea de mama) cu prezenta ta virtuala pe forum(ap, sti tu...) si ma bucur ca blog-ul nu mai este privat, caci imi doream sa iti citesc "gandurile" si nu puteam!
ReplyDeleteUn An Nou asa cum ti-l doresti!!!
PS: cat te invidiez pentru casa si paduricea ta!!!!
Anca
An nou fericit! E frumos acolo la voi!
ReplyDeleteMi-a facut placere sa citesc acest post. :) E plin de multa sinceritate si caldura, ma asteptam la asta, probabil de aceea l-am si citit :) Multa fericire in casuta voastra frumoasa, aici sa cresteti copiii mari, sa se bucure din plin de libertatea de a alerga desculti si despuiati prin iarba, sa se ascunda printre/in copaci, ca apoi, obositi, sa revina in bratele primitoare ale mamici lor dragi.
ReplyDeleteMult bine si liniste va doresc!