Inca o zi

         Ieri am fost la spital la un control de rutina. M-am intors pozitiva de acolo, am dat peste aceasi doctorita, are asa o lumina faina in ochi, un zambet deschis, m-am simtit bine. Toti draguti, gentili. Brotacul e ok, activ si se pregateste, ieri mi-a spus doctorita ca eram dilatata de un cm. Simteam si eu cate ceva, dar nu eram sigura.
Am cerul niste probe de sange pentru a vedea de nu-s cu anemie feripriva, am uneori momente ca ma simt chiar jos, ametita rau, aproape inconstienta si mai bine sa verific. Cu un drum am cerut si ceva analize pentru masurarea nivelului de vitamina B12 (mai consum doar oua si unt foarte rar si de fiecare data dupa raman cu ceva amar in suflet). Efectiv acum nu stiu ce au sa caute ei...sper sa vad, inteleg cand voi avea in fata rezultatele.
          Dupa ce am terminat cu spitalul am mancat cel mai bun sandwich din lume, de la Sub Way, unul mare, intreg si inca cand l-am gatat simteam ca nu mi-e astamparata foamea :))).
          Intorcandu-ne acasa am intrat sa cumpar si pampersi, dat fiind ca foarte probabil tot in spital o sa nasc. Am gasit ceva, o marca necunoscuta mie, sa speram ca o sa fie ok, daca nu 2 zile nu crapa nimeni. Dupa acasa, cu mine, poa' sa stea in fundul gol.

          Ajunsa acasa Felix cu Bendis se cearta urat, iar Felix o chiar bate bine. M-am facut neagra de furie, cumva m-am calmat, dar asa greu mi-a picat totul... (In fotografie Bendis cu Puffo acum cateva saptamani cand au fost 24-25 grade si cand inca apa trona, erau 2 mici lacusoare inspre deliciul purceilor.)

         Si prin toate astea contractii, haine intinse, puse la uscat si padurea.

         In padure timp de ani de zile s-au aruncat de toate, si frunze si lemne, chiar si gunoaie.

         Aici am recuperat o fasie de pamant cam de 1,5 m bun de pus semintele cu flori salbatice pe care le-am cumparat zilele trecute.

         Am impresia ca ori voit ori nevoit, adica cu voia sau nestiinta vechiului proprietar cineva s-a folosit de pamantul din padure, muult!
Acum multe radacini sunt dezgolite :(.

         Urmele unui copac cazut ani de zile si distrus total.

       Spatiul unde am facut rugul.
Da, am facut un foc mare, imens. Saptamana trecuta am intrebat chiar vecinul de langa noi de-i legal au ba. El mi-a spus ca face focul :)). Alaltaieri am vazut vecinul din cealata parte tot facand focul, tot unul mare si ieri ne-am facut curaj si pentru cca 3-4 ore am ars de cu spor cam tot ce ni se parea ca-i mai urgent de ars.
Au mai ramas cca 6 transe de ars, asta numai in situatia in care omul meu e acasa, liber. Singura, cu purceii langa mine nu ma incumet.

        Mizeria aceasta ieri am reusit sa o ardem toata, plus ceva copaci morti de ani si acum putrezi. 

         Mizeria pe care cu nonsalanta o aranca vecinii din spatele casei noastre sau de ce sunt atat de nerabdatoare sa pun gard. Si pentru a-mi stii purceii in siguranta, dar si pentru a sta deoparte de nerusinarea altora.

        Matusica :P.

         Terasa din spatele casei, care la anul o sa dispara, sper!
Se vor bani pentru orice, asa se pare. Deocamdata sa vedem cum ne descurcam cu gardul...

        Padurea, inca greu de intrat in ea.

         Un brad pe care il vom taia cat mai mult. Mie nu-mi place, ocupa mult spatiu si chiar nu ma incanta genul acesta de brazi.

         Un copac care inmugureste. Habar n-am ce e. Dupa, cand voi avea imaginea florii imi voi spune "Traiasca Google!" :)

        Omul meu cu matusica lui au curatat padurea si i-a pus necuratul sa-mi taie trei copaci tineri, frumosi. Cand au atatea mizerii de scos de acolo ei se impiedicau de copacei. Iarasi am simtit ca alunec.

        Se pare ca au inteles dupa, oricum eu inca sunt in doliu dupa copacii mei.
        Intr-un final am reusit totusi sa ma detasez, Andrei a aprins un foc mare, un rug si m-am simtit iarasi copila. Imi aduceam aminte de zilele de primavara de la Poptileni cand bunicul si unchiul aprindeau focul, ardeau tot ce era de ars si cum noi toti, copiii, ne jucam fascinati pe langa foc.

          Superb, cu contractii, simteam cum continui sa ma dilat si atat de incantata.
          Iar azi!? Azi cozonaci si flori, legume, verdeturi puse in pamant.
          Ce incantare!
          Asa simt!