Monday, October 22, 2012

Atelier de psihomotricitate

            Da, da. Azi eu am fost cu brotacul la un astfel de atelier. Am nevoie sa profit de orice ocazie pentru a fi impreuna cu alte mame, quebecoase, pe cat posibil, deoarece tin sa-mi fie usoara, draga integrarea. Iar un atelier de psihomotricitate poate sa fie ocazia potrivita.
            10 mame si zece copii, plus instructoarea. Mai intai o introducere, s-a vorbit despre reflexele copiilor, cam care sunt, cand dispar, mersul copiilor, ca la urma sa prezinte trei exercitii de facut cu copiii.
             1. Copilasul e pe spate si mama il ia usor de picioare si-l ridica in sus, tinut astfel cateva secunde dupa care pus jos, dar invers directiei de ridicare a copilului. Am inteles ca e un exercitiu foarte bun pentru copiii suferinzi de reflux, astfel isi regleaza problemele de reflux. Daca nu am inteles gresit e unul din exercitiile folosite in osteopatie atunci cand se cauta sa se rezolve refluxul la copii. 
             2. Copilasul pus pe burta, iar sub el un tub rigid, exercitiu care cica il stimuleza sa o ia de-a busilea.
             3. Copilasul pus in fundulet pe o minge din aceea uriasa, care se foloseste si in situatia in care se naste. Tinut de solduri usor si lasat sa alunece in fata, spate, lateral. E un exercitiu menit sa ajute copilul sa-si dezvolte simtul echilibrului.

             Asa...primul exercitiu facut cu succes si mare drag, brotacul adorand sa fie astfel ridicat, radea incantat. Al doilea un dezastru total, iubeste sa stea pe burta, sa mearga de-a busilea cam tot pe atat cat iubea si Felix, adica deloc, cel putin deocamdata.
Eu n-am insistat, dar doua mame cucuiete si-au stimulat de cu zor pruncii in lacrimile acestora, se chinuiai saracii si plangeau cu jale, dar mamele dornice sa-si ajute copilul sa se dezvolte neuromotor ii lasau cu nasul in saltea sa incerce sa se deplaseze plangand.
Ma uitam discret la instructoare sa vad ce spune, ea nu spunea nimic, dar oricum mamele aveau o alegere. Inainte sa se inceapa exercitiile a specificat clar ca cine vrea poate sa refuze oricand orice.
Iar aceste mame ori nu refuzau din ambitie, ca sa li se dezvolte pruncii frumos, ori erau prea intimidate de o figura autoritara ca sa-si spuna :"stop!".
         In timpul sedintei care a durat cca 2 ore unii copii au cerut sa fie hraniti. Nu spun alaptati, ca unii erau hraniti cu biberonul, doar doua copile erau hranite la san. Una de vreo 4 luni si o alta de sase luni, care cand nu avea sanul avea suzeta. Restul mamelor se descurcau cu biberonul, ocazie in care am vazut si eu cat e de usor sa hranesti un copil cu biberonul si m-am felicitat ca am fost capoasa si am insistat cand era cazul sa insist.
        Mai intai fetita a semnalizat, dupa mama a individualizat rapid un cuptor cu microunde si s-a grabit sa prepare laptele si sa-l puna in cuptor. Stiu, is rea si parsiva, dar zau ca-mi imaginam cuptorul cu pricina in parc. Ok, trecand peste imaginea cuptorului cu pricina in parc ma gandeam la multele substante vii din laptele tocmai preparat, proaspat adica. Is fata buna si zau ca nu mai amintesc frustrarea fetitei, care urla de cu zor in tot timpul in care se desfasurea operatiunea: "prepararea formulei proaspete". Oricum fetita era un inger, incercam sa mi-l inchipui pe Felix la acea faza, cel mai capabil dintre toti pruncii mei sa se dea cu curul de pamant, capul de podea in timp ce mamicuta i-ar fi preparat laptele praf. Daca asa, cu el alaptat, am scapat doar cu unele nevrove cu siguranta picam in schizofrenie cu hranirea din biberon. Bonus intelectul pruncului :)))).
      Ok, dar sa (re)devin serioasa, chiar nu-i de ras. Prin acest procedeu de miniorganizare condusa prin arta controlului de sine, care sa nu-ti permita sa cobori diversi sfinti pe pamant in timp ce copiii sughitau dupa lapte au trecut 7 mamici. Recunosc, acum la modul foarte serios, am tot respectul pentru acestea, cat timp nu se pun sa-mi faca mie apologia laptelui praf, cat timp au ajuns acolo constranse fiind de conjucturi nefavorabile, chiar de alegeri libere de a lor, de-a nu alapta, cu conditia sa-mi permita mie sa-mi expun sanii, nu ca vreau eu, ci ca asa-i trecea azi prin creieras brotacului meu cel mic.
      Ca se discuta si despre discretie, discretia in actul alaptarii a unui copil in plin proces de dezvoltare psihomotorie, care a inteles el ca sanul se poate si framanta cand nu-ti bagi unghiutele in el.  Aaa, stiu se poate si cu un batic peste, functioneaza pana la varsta cand invata sa exclame cu-cu :))). Si iaca asa s-a dus naibii si alaptarea in public, discreta. Asa, daca as fi fiica unei culturi de rahat in care copilul nu este altceva decat un mic tiran, sau mai bine, viermisor demn de ignorat, sau tocmai bine de crescut, pardon, educat de mic in arta "bunelor maniere", i-as pune si acesta expunere intru vulgaritate a mamei sale pe lista pe plata pe care mai tarziu ar trebui sa mi-o plateasca, ca doar "eu te-am crescut pe tine".
     Din fericire am trecut un prag extraordinar astazi si sunt mult recunoscatoare unei atitudini de adevarat dispret, dezgust la adresa mamelor alaptatoare, micilor MARI caroline. Da, nu pot sa-i fiu decat recunoscatoare, azi m-a impins sa devin nitel reflexiva, sa vad mizeria care ma apleca, inclina sa transpir si sa permit luminii sa ma ridice. Daca pana acum de cate ori copiii m-au pus in situatia sa-i alaptez in public simteam valuri de caldura interior, urmate de vanturi reci si transpiratii ude, azi am alaptat cu-n drag de mine, drag de prunc, drag de ceea ce faceam imens. Si m-am simtit libera sa nu ma mai las intimidata de prejudecatile celor care nu au prejudecati, dar "alaptarea sa o faca acasa, discret". Si m-am bucurat de puiul meu, si s-a bucurat de mine si eram o lumina, care lumina 2 chipuri, si care se priveau in ochi si se recunosteau intr-un zambet. Momente sublime ramase in lumina, cand ne-am simtit liberi si cand am permis ca lumea din jurul nostru sa fie libera, chiar intru prepararea formulei. 


         Asa, si acum sa va povestesc despre o fetita draga, superba, imi venea sa o pap si pe ea de drag, sa-i iau pe amandoi in brate si sa-i smotocesc cu drag de ei. Maine face sase luni, dar de mai bine de o luna umbla de-a busilea c-o agilitate impresionanta. Deci e absolut precoce, c-o mama calma, relaxata, necentrata pe prunca. Si l-a fixat pe Marc, si venea langa Marc si-si imparteau balutele (Marc deocamdata nu paraseste pozitia "in fund", de acolo se intide, lungeste dupa diverse obiecte, daca are masa langa el chiar se ridica in picioare, dar ramane static). Mama, initial, era incurcata. I-am spus ca n-am nicio problema, asta dupa ce l-am vazut pe Marc cum o astepta si cum chiuia cu drag de ea cand ii punea mana pe maini, pe fata. O cheama Elisabelle si din pacate e singurul nume pe care l-am retinut, eu avand o mare probleme cand trebuie sa retin numele persoanelor.

  Si asa cu sedinta noastra de psihomotricitate de azi. Sunt multumita ca am fost, astept cu nerabdare lunea viitoare sa mergem iarasi.
  
  
 
       

1 comment:

  1. Andreinule, ce frumos povestesti!
    Mi-e drag de experienta pe care ai avut-o. E minunat pruncul tau! Am citit cu nod in gat ce povestesti despre prepararea laptelui praf. Din pacate traiesc aceasta experienta aproape zilnic: si Ioan plange pana i se incalzeste laptele dimineata - la 5, la 6 sau la 7. Mi-a fost tare greu sa asismilez acest plans. Din fericire pot sta cu el, timp in care taica-su ii pregateste biberonul.
    Socializare placuta, Marc, craiule! Cat mai multe experiente senine, mama!

    ReplyDelete