Friday, June 15, 2012

Economia casei noastre.

How much does a baby really cost?: How I raised my baby for the cost of a cup of coffee a day | LifeSiteNews.com

 So how did I manage to spend so little on her first year? First, I was committed to being as economical as possible because I have always wanted to be a stay-at-home mom.

Citeam articolul de mai sus si zambeam. Ma regasesc in atatea... Si eu in ceea ce priveste primii ani de viata ai copiilor vreau sa stau acasa, cu ei, pentru a-i insoti pe parcursul acestei perioade extrem de importante pentru intreaga lor viata. Practic acest 2% din viata lor (eu tot cred ca o sa traiasca 100 ani, minimum :) ) e definitoriu pentru ei, acum si in viitorul lor.  E singura zestre pe care pot si vreau sa le-o dau, singura armura care sa-i protejeze impotriva vicisitudinilor vietii de mai tarziu. Singura zestre care sa le permita sa traiasca multumiti de sine, chiar fericiti uneori, acum si mai tarziu.
  
Si astfel, iata-ma acasa cu ei, deci un singur salariu, traind decent. Cu Marc am cheltuit putin, doar vreo 140 dolari pe hainute de la magazine second hand, toate in foarte buna stare, care acum sunt destul de patate, ba cu lapte, ca cu bucurii ocre, ba cu alte cele, sucul de rosii al mamicii lui care mananca cu el in brate, hehehe...

(De la niste verisori indepartati din Romania feciorul a mai primit niste hainute, de foarte buna calitate, multumim lor. )

Am mai cheltuit pe un scaun de masina plus un carucior, tot asa, au costat cca 140 dolari. Si pampersi. Pana acum vreo 40 dolari.
In total cca 320 dolari la cele 2 luni de viata ale lui. Pana la sfarsitul anului nu prevad foarte mari cheltuieli, la pampersi intentionand oricum sa renuntam treptat si pentru ca noi practicam EC. 

Cam atat deocamdata. Mai multe nu consider ca ar avea nevoie Marc, o are pe mamica lui, cu 2 sani mari, laptosi si bine mirositori pe care-si culca capul multumit in fiecare seara. O ore pe sora lui care-i canta, danseaza si vorbeste pana cand o trimit eu strategic sa-si viziteze prietenele cat pentru a putea sa-mi aud si gandurile mele. Il are pe Felix, care deja ii pune bate in mana ca sa se joace de-a razboinicii. Il are pe tatal lui, care-l adora, se uita la el ca la diamante, si-l are pe Puffo, care cand si cand il mai spala pe fata, dupa stranutand multumit de isprava. O viata simpla, agatat de san sau plimbat prin casa, pe afara, prin padure.

Si in rest Paradisul! O viata nascuta din aspiratii marunte, o casa fara pretentii de lux, dar decenta, pe care eu tin sa le-o ofer camin, care sa-si intinda bratele calde imprejurul lor, care sa le permita perioade de joaca, rasfat, pasiune, reverie, vis si relaxare.

3 comments:

  1. La primul si momentan unicul copil am cheltuit mai mult dar am invatat lectii pretioase......

    ReplyDelete
  2. La al doilea sau, in cazul vostru, al treilea ai ochii mult mai larg deschisi decat in cazul primului, te mai destepti, nu mai esti blocat de spaima la ideea ca iti lipsesc aia si ailalta. Majoritatea lucrurilor pe care le-am cumparat la Alexandra, am descoperit in timp ca au fost mofturi de-ale mele sau obiecte menite a-mi da un sentiment de siguranta, gen "Uite ca am termometru de baie, macar sunt linistita ca nu imi fierb copilul".
    La Matei am folosit lucrurile pastrate de la Alex, dar culmea e ca nu pe toate, multe deja devenisera nefolositoare, caci utilitatea lor a fost inlocuita de experienta noastra de parinti trecuti deja prin acele etape.
    Oricum, indiferent cati copii ai avea, disponibilitatea de a cumpara lucruri inutile si deci, de a cheltui o gramada de bani aiurea, tine numai de parinti. Nu cred ca mi-as putea creste copiii doar cu banii de o cafea (noroc ca nu o beau, cine stie cat a ajuns sa coste :)), dar oricand e loc de taiat din confortul cu care ne-am obisnuit, daca e nevoie.
    Pupici, Andreina, tare mi-a placut postarea.

    ReplyDelete
  3. Eu una sunt foarte tentata sa te invidiez pentru acest stil si mai ales pentru ca ai trei. E adevarat ca este de nepretuit prezenta si siguranta pe care le-o oferi zi de zi. Pentru ca lucrurile astea le vor ramane in memorie cand vor creste. offf.

    ReplyDelete