Puseu de dezvoltare

         Nu, nu, nu de crestere, inteleg ca ala-i cu tzatza in gura. Asta-i fara tzatza sau cu tzatza doar cand nu se mai poate. A inceput acum cateva zile, poate saptamani. Am verificat, pe 20 noiembrie s-a intamplat prima oara. Ma bucuram cu fetele pe forum.

l-am pus pe marc in scaunel sa mancam si mi-a refuzat mancarea
il iau in brate ca maria sa nu vroia in scaun, face scandal ca vrea jos
dau sa-l pun jos in cur, se tintuieste in picioare
numai nu le-ar fi indoit sa stea jos
il tin, ce era sa-i fac?
si porneste, a batut tot parterul chiuind, dintr-o parte in alta
hmm, inca-s buimaca

           Eh, de atunci in fiecare zi ma poarta, iar azi a atins apogeul.  Azi n-a dormit deloc. Am incercat dimineata pe la 9 sa-l culc, chiar am reusit ca pe urma fratii lui sa se bata de cu spor, galagie mare, se ridica in fund si om a fost. I-am facut rapid un avocado cu morcov prin sita, l-a hlapuit tot dupa s-a intis pe spate ca sa inteleg ca vrea jos. Pana pe la patru dupamiaza tot purtat, adica are un deget pentru fiecare manuta. Chiuie, cand nu mai poate se lasa pe spate fiind convins ca ma-sa il tine. Hmm, nu am curajul sa-l las, sa nu-l sustin, poate de era vara si eram afara, pe iarba mai incercam. Asa chiar nu ma duce gandul. Se lasa luat in brate dupa se intinde sa-mi controleze gura, narile, urechile, ma trage de par, baloseste, cum ii pare. Mai rar accepta si sanul, dar scurt pentru cateva scurte minute, dupa se impinge jos din brate, foarte convins ca ma-sa-l urmeaza si dai, la batut casa dintr-o parte in alta.
            Pe la 7 eram terminata, ii ofer sanul mi-l pitiga bine, cu nervi. Mesaj clar. Pe la 7 jumate cauta el sanul, adoarme si zau ca am inceput spontan sa-mi fredonez in minte piesea aceea "aleluia" :)))). Adoarme, iar Bendis, in toata gratia ei, intelege sa coboare scarile cantand la muzicuta. Nici macar furioasa n-am fost. Mi-am spus ca-i facatura si mi-am promis sa fiu blanda de acum cu tot poporul. Vai, rad eu acum, dar zici ca ma impacasem cu un glont in cap.
           Cu o noapte inainte dormise mai mult in patru labe, adica el se chinuia, ca la tzatza nu renunta. Toata noaptea mufat si in miscare.
           Noaptea asta sigur doarme altfel maine cred ca o sa-mi dobor orice record la cafea, azi am facut trei presouri. Si rad, cred ca inca sub stare de shoc. Noroc ca mai am doi cu care am mai fost pe aici si stiu sigur ca trece, altfel m-as fi pus pe bocit.
          Ah, daca pana acum spuneam ca-i zen feciorul, de cand cu mersul asta mi-e ca o sa aiba cine sa-i tine companie lui Felix. Doi cu curu' de pamant ca nu le iese jocul. Doi caposi, care trag de ei pana in panzele albe ca sa faca ce-i obsesioneaza....hmmm.....Noroc ca mai am o bere in frigider. Analcoolica.

Halloween

                  Se apropie. Azi am inceput sa decoram putin prin casa si prin curte. Vecinii au fost nitel mai harnici si deja au curtile decorate. Deja se anunta o mare distractie. Miercuri Bendis poate merge deghizata la scoala, probabil si Felix, inca nu e sigur. Iar miercuri cand se intorc de la scoala am sa-i astept c-o masa de Halloween, inca n-am in minte exact ce, dar vad eu. Pentru marti seara imi trebuie o poveste de Halloween si pana atunci am sa le pun diverse videouri ca sa le fie frica :).

                                        

                                         
                                          

                                         

               Asta nu, are un impact foarte puternic asupra mea, p[oate si de ce afara e intuneric...rad, dar e asa, mie imi provoaca angoase chiar daca imi place mult videoul ca si realizare grafica, idee artistica.

                                         

Iar asta e cu siguranta pentru Felix, super!

                                         


                                         


                    Hmm, daca nu as fi atat de obosita as pune poze cu ce am lucrat noi azi, adica io cu Bendis, ca purcelul s-a luptat toata ziua in padure cu 2 prieteni. Doar venea in casa sa urle: "mi-e foame!" si se dadea cu curul de pamant ca nu-i dadeam ciocolata cand il rugam sa astepte 2 minute ca-i pregatesc alte cele...

                            

De bune :)

              Sunt foarte multumita. Azi am avut a doua zi de teme si lucru, studiu acasa. Prima a fost acum o saptamana, dupa am inceput cu totii ori sa fim gripati, ori sa ducem o toxoplasmoza ori o boala a legionarului. Inca nu m-am lamurit ce si cum, dar nu conteaza, nu despre asta scriu acum.
             Odata cu inceperea scolii mi-am propus sa-i imprim lui Felix un ritm, cateva ore zilnic pe care sa i le umplu cu ceva, sa studieze. In general nu am pretentii, orice, dar a trebuit sa stabilesc totusi cateva teme generale. Si iaca-ne facand matematica, sah, meserii, biografii, italiana, craft, desen si muzica. Plus lectura.
            Azi ar fi fost ziua de matematica, sah, desen si craft. A venit acasa, eu l-am asteptat cu placinte (carbohidrati, da?) cu parmezan. Au mancat incantati, iar eu eram putin dezamagita ca n-au observat sau ca pareau sa nu fi observat ca am modificat pozitia mobilei in camera de zi.
            Cam la 4 jumate au treminat de mancat si si-au umplut timpul jucandu-se. La 5 fix l-am solicitat sa facem temele. Avea de decupat si pus in ordine niste cifre. Mi-a spus simplu: "decupeaza tu!". Dat fiind ca pe mine decuparea in sine nu ma preocupa, nu mi-e scop am decupat fara sa ma simt deranjata. A pus in ordine cifrele si cam atat, am terminat cu temele. Inca suntem la inceput de an scolar, da? Dar eu l-am solicitat la matematica, i-am pus repede pe hartie ecuatii de gradul I si cca 20 minute le-am lucrat pe acelea timp in care imi spunea: "asta da, ca e amuzant!".  Dupa 20 minute i-am spus "STOP, is foarte multumita de cum lucrezi, atent, cu mintea la studiu. Eu ceea ce am vrut azi de la tine am obtinut. Poti sa te joci, faci ce vrei acum!".
S-a pus si si-a deschis PS-ul. Intre timp eu i-am propus lui Bendis sa desenam. Zis si facut. El vazandu-ne a lasat PS si ni s-a alaturat. Ne-a dat pe noi doua la o parte si a desenat o poveste pe patru pagini (5 cu titlul), plus a scris replicile personajelor intr-o franceza proasta, dar Felix a fost 40 de minute creator, si-a creat o poveste, s-a lasat prins de ea, a visat si ne-a comunicat ca are sa faca un film dupa aceasta poveste cand va fi mare.
           Era atat de incantat si mi-a marturisit ca e totul mult mai interesant decat PS.
           Eh, spusa de el e ceva fenomenal, stiam ca minunea se poate consuma, dar nu ma gandeam ca suntem atat de aproape de a o infaptui.
           Si deci, sunt foarte multumita. La 9 fara un sfert le-am spus ca-i timpul de culcare, el a facut o baie si m-a rugat sa-i duc ceaiul in vana. Cum sa nu!?
I-am dus un ceai rece, indulcit si cu lamaie, mult multumita sa o fac.
Pentru maine avem meserii, muzica, italiana si matematica. Am sa caut sa-i expun meseria de desenator, cea de regizor, scriitor....Vad io, maine dimineata am sa-mi procur materiale.
          Off, ce inceput bun! Pot sa spun, nu? :)))
         


           

Incepeti sa faceti ceea ce-i necesar, continuati cu ceea ce-i posibil si va veti surprinde ca ati infaptuit minunea

In ultima perioada am simtit tot mai pregnant nevoia sa fiu langa mame ca si mine, cu copilasi mici, nou-nascuti. E bine, securizant sa te regasesti in altii. E coplesitor aici, la mine, acolo, la ele, nu stiu concret cum as putea sa ajut. Dar incerc. Eu sunt intr-o situatie oarecum asemanatoare in anumite puncte cu a diverselor mame, dar ceva mai relaxata. Si ma gandesc doar sa spun unde e secretul, daca e un secret, de unde se naste acest calm, impacare cu sine, pe care uneori totusi il mai pierd.

E o zicala (asa-i zice, fetelor? am si eu neuronul varza, intre trei copii si un sot care se lasa coplesit uneori mai devin si eu balbaita, cu lapsusuri, cat sa rezult nitel in stare catatonica...) a unui sfant fain, nu stiu cat de sfant a fost, dar mie tare mult mi-a prins zicala sa.

Cominciate col fare il necessario, poi cio che e' possibile e all'improvviso vi sorprenderete a fare l'impossibile.
(San Francesco d'Assisi)

Sa traduc, "Incepeti sa faceti ceea ce-i necesar, continuati cu ceea ce-i posibil si va veti surprinde ca ati infaptuit minunea."

Ok, ce e necesar? Necesitatea are diverse caracteristici: esentialul. Pe urma, se deosebeste prin non esential prin daca e sau nu improrogabil si opinabil. Daca e urgent sau procastinabil, vital sau secundar.

Ajunse aici e musai sa ai o mare discutie cu tine insuti ca sa-ti definesti valorile, credintele, pe tine, ce si cum astepti de la tine in relatie cu ai tai copii, situatia voastra data.

La mine e simplu, copilul, intotdeauna cel mic, mai mic, nou-nascutul are prioritate, iar abordarea sa de catre mine nu poate sa fie decat in natura cu credintele mele relative la bunastarea acestuia. Si totul urgent, promt ca si raspuns la comportamentele sale, de nou-nascut. Eu nu mai am nevoie de argumente, de demonstratii, dar pentru cine inca le mai cauta ma gandesc la opera lui Winnicott, care printre altele spunea, "nu exista un copil fara o mama". Acelasi Winnicott stabilea ca primii doi ani sunt fundamentali pentru copil, viitoare persoana adulta, atunci cand vorbim despre nevroze si psihoze. Copiii care au avut sansa sa fie continuti undeva, la maturitate, vor putea sa dezvolte cel mult nevroze.  Dupa Bowlby, cu teoria atasamentului, practic sunt eu cea care-i favorizeaza raportarea sa la Lume. In functie de capacitatile mele de raspuns la nevoile sale acest mic pui de om va  fi mai putin sau mai mult furios cu Lumea, va avea mai putin sau mai mult increderea in aceasta.

Lista, argumentatia poate sa fie mult mai lunga, iar eu as face-o cu mare placere daca nu as simti o tensiune in muschii spatelui, sub ceafa, deci am sa ma limitez doar la acestia doi continuindu-mi rationamentul.

Toate aceste considerente de mai sus nu sunt nici prorogabile, nici opinabile. Inutil sa spun ca nu mai stau sa-mi pierd timpul si energia cu nimeni, inclusiv familie extinsa, cand e vorba despre aceste aspecte, credinte, realitati ale mele in raport cu ai mei copii.  Sunt urgente si vitale.

Dupa urmeaza posibilul, cand sunt libera, adica doarme atat de profund incat sa-l pot lasa jos 15 minute (azi inca nu s-a intamplat) fug la baie, fac un pisu (wow, e binecuvantare cereasca, va asigur) in sfanta pace, imi umezesc usor ochii, imi miros tricoul sa vad pe cat miroase (vroiam sa spun pute, dar nu vreau sa sperii pe nimeni) si fug sa curat cartofii pentru cartofii pai de mai tarziu a celor mai mari.
Eh, concesii, da, se fac. Altfel, garantez orisicui ca nu se supravietuieste. Din fericire am invatat sa le fac fara sa ma mai biciuiesc inutil.

In rest raman calma, imi impun sa raman calma si sa ma bucur de perioada, situatie spunandu-mi ca asa mic nu-l voi mai avea vreodata, atat de frumos cu laptele curgandu-i siroaie, zambind si controlandu-ma in timp ce cauta disperat sa nu se abandoneze somnului cat sa nu piarda lumea.

Ah, luni, lunea trecuta s-a nascut o zana. Puiul meu a ras pentru prima data. Nu, nu ma refer la acel zambet mecanic, in somn. Ci a ras treaz fiind, un ras cristalin, care mi-a inundat sufletul de emotii.

Si in jurul meu haosul, Felix care nu vrea sa intre in casa, sau intra grabit in timp ce-si arunca un pantof in bucatarie si unul in camera de zi, care se catara pe dulapuri in speranta ca va gasi ceva junk food, Bendis care e foarte blanda, dar pe care o simt ca mai are putin si cedeaza presiunii, catelul pe care-l aduc in casa in mod riguros negru cand blana sa e alba si omul care-si spune si imi spune ca i-am crescut prost, needucati pentru ca-s toata ziua capabili sa rosteasca "mama", incapabili sa se descurce singuri.

Imi vine si mie sa urlu deseori, cel mai des urlu in mine si-mi spun ca trece, inca cateva luni si va incepe sa o ia de-a busilea concentrat timp in care cine stie, poate chiar o sa reusesc sa-mi fac dus cap coada. (Asta e din seria cele mai mari aspiratii ale unei mame cu coptchilu la san :)) )

Iar cand nu mai pot ma droghez cu diverse, ba dulciuri, ba muzica, ba un film care sa-mi distraga atentia de la impotenta acestor zile cand totusi simt ca sunt facatoare de minuni, permit Vietii prin copiii mei sa se construiasca.

Va las si voua un astfel de drog drag,

La scoala se invata lucruri inteligente

Da, da, nu va mirati, e Felix. Schimbare radicala, inca nu-i gasesc o explicatie. A venit acasa cu o hartie si m-am pus sa o citesc cu voce tare ca sa-mi exersez engleza. Dupa imi cere sa-i traduc in italiana. Ii traduc si-i spun: "Ne solicita sa iti facem vaccinarile, dar eu nu am sa ti le fac. Vaccinarile sunt doar o bataie de joc, companiile investesc bani putini fabricandu-le, dupa cauta sa obtina profituri uriase vanzandu-le diverselor institutii medicale, care impreuna cu companiile farmaceutice elaboreaza strategii de marketing strecurand mii de neadevaruri despre importanta si binefacerile vaccinurile. Dar eu sunt fata inteligenta si nu ti le fac. [se vede si iconita cu ranjetul, nu?] E o prostie ce ni se cere de la scoala asa ca-i salutam."

Iar Felix imi spune:

- La scoala se deprind si multe inteligente!

- Da-mi un exemplu.

Foarte sigur pe el, fara sa caute un raspuns, spontan imi spune:

- La scoala se face matematica, inveti notiuni despre matematica astfel devii mai inteligent.

Puiul meu....

Am inceput si noi scoala!

Cautat de mine n-a fost nimic. Initial cand am stiut ca un prieten de al sau a inceput scoala, prieten cu care se aseamana multisor eram plina de dubii. "Poate trebuia sa-l dau la scoala, cat sa continue sa aiba un limbaj comun cu D". Dupa ii vedeam in parc cum se joaca cu frunzele, cu tarana, abandonandu-se acestora si ma felicitam, imi spuneam ca inca sunt prea legati de toate acestea, prea concentrati pe senzomotor ca sa intre intr-o lume ceva mai conceptuala. Si a inceput fara ca eu sa realizez, episoade izolate care ma incantau, dar care nu ma conduceau la concluzia ca e pregatit de scoala. Si foarte probabil nici nu e, nu de una care i-ar cere constanta.

Am observat ca declick-ul in lectura il facuse acum ceva timp, nu stiu cand, oricum luni. Cand aranjasem noi doi dormitorul, gasisem un loc pentru dinosaurii lui si el imi dicta litera cu litera " D I N O S A U R I" pentru ca eu sa scriu pe un biletel. Atunci am stiut ca a facut declick-ul, a trecut de la o lectura mecanica, vizuala a cuvintelor la una a intelegerii sensului, mecanismului care duce la relevarea cuvantului.

M-am bucurat doar, fara nicio speranta in a-l vedea constant ulterior in ale lecturii. Il cunosc, daca nu este pregatit interior sa faca un efort lui orice i se pare a fi muncile Olimpului, iar lumea devine un imens cazan in care el se perpeleste. In zilele urmatoare, ca de obicei, imi cerea sa-i citesc din cartea cu gormiti (Eu pe bune ca-i ador, se uita intr-o zi la televizor si in timp ce era Sigla imi dadea  dovada capacitatii sale de-a intelege, interioriza, urmari o trama in cele mai mici detalii. Episodul a inceput si el continua sa explice cu multa pasiune despre. Imi spuneam "Wow, copilul acesta este al meu!"), Bendis imi cerea sa-i citesc din cartile ei pline de roz si puiuti si mame grijulii. Si observam ca el reuseste sa citeasca cuvintele de 2-3-4 litere, le leaga. Inutil sa insist pe mai departe ca se infurie feciorul ca-l sustrag de la activitati importante ca si lupta gormitilor. Si printre pauze (cand obosesc gormitii, da?) vine cu cate un caiet de matematica si-mi cere sa-i citesc ce se cere, executa cu repeziciune exercitiile, are rabdare sa coloreze primele 2 din cele sase de pe pagina, se plictiseste si-mi cere sa mearga mai departe. Si merge mai departe. Ieri eram incurcata cu Bendis, nu stiam ce sa fac cu ea in acest timp, daca sa o implic sau nu. Si i-am propus si ei sa coloreze ca sa nu se simta exclusa, sa nu creada la fel ca si in cazul gormitilor ca acestia sunt doar pentru baieti, dar ei i se pot darui, concede doi cat sa-i fie lui Felix de suport, adica sa aiba inamici in luptele sale. Deci darui nu atat pentru ea cat tot pentru suport in activitatile lui Felix.

Ah, oricum ea ghiceste bine. Lol. Ea nu face matematica, ea ghiceste! Imi spunea acum cateva zile plina de orgoliu cum reuseste ea sa ghiceasca si eu imi radeam in barba vazand-o cat e de ingenua, cum era incantata ca reusea sa-i faca fata broscoiului cand acesta ii conditiona diverse introduceri in activitatile sale daca ea ii ghicea diverse operatii matematice. Incet, incet s-a prins de logica adunarii, scaderilor, dar ea inca e convinsa ca ghiceste. Sa fie, e absolut adorabila.

Si ieri..., ieri gateam si vine Felix cu un manual in mana ca el vrea sa se exercite in sah. Candva jucam constant, dupa, nu stiu cum, am abandonat. Acum vroia sa reia. L-am rugat sa astepte sa termin mancarea dupa jucam noi doi. A plecat fara sa-mi raspunda. Intru in camera si-i vad, jucau sah, adica incercau, reusisera sa puna piesele corect pe tabla de sah si el ii explica lui Bendis cum se misca piesele. Nu parea sa inteleaga nimic fata, dar era incantatoare cum incerca sa o faca, cu multa bunavointa. M-am intors in bucatarie, am stins focul si m-am asezat langa ei, secondati fiind de mine, mai mult Bendis, ca Felix parea sa aiba destul de clar in minte ce are de facut si el facea bine. Au facut o partida cap coada, care partida a durat una ora, iar el  pentru prima oara am observat ca este dispus sa piarda, o impingea pe Bendis sa invinga cat sa o motiveze sa-i fie partenera si pentru mai tarziu.

Si din seria scolii, tot ieri, dupa partita de sah a venit la mine si m-a solicitat sa-i dau sa scrie cuvinte, sa ma inspir din manualele "Didattica" pentru a-i da diverse sa lucreze.

Hmm, s-ar putea totusi sa fiu eu capabila sa fac un HS cu copiii acestia? Eu pana acum aveam mari dubii, acum ei par sa mi le spulbere....Sa vedem.....

Oricum pentru acest an sunt multumita, mergem inainte in acesta formatie dupa vom vedea. La o scoala vor trebui sa fie cat sa am eu spatiu pentru mine, recunosc. S-ar putea totusi sa-i placa mult la scoala in masura in care e interesat de diverse argumente. Ma gandesc la scoala pe care o am eu in minte pentru ei, una democratica unde ar putea sa continue sa fie copiii pe care-i stiu.

Da-mi un pupic ca sa verific

Azi dimineata se trezeste flacaul si gaseste o carte de Bagukan. Si-si aduce aminte ca are un Bakugan in casa, dar ia-l de unde nu e. Si le trage pe toate de la loc, din dezordinea care oricum era el o dubleaza, tripleaza chiar pentru a gasi jucaria cu pricina. Eu initial ignor, dupa intru in dormitor si ma izbeste imaginea. Explodez:

- Dar, bine mai , felix, astea nu-s maniere de-a cauta ceva. Pune-te si ordineaza toate lucrurile de aici si vei gasi si ceea ce cauti. In momentul in care e ordine totul ti-e la indemana.

Continua sa planga plin de frustrare ca nu gaseste Bakuganul cu pricina. Eu plina de nervi ma descarc.

- Asa, ca asa stim noi sa facem ordine, vine acasa tata si ascundem prin sertare, pe sub ce putem ca sa nu se vada. Aia nu-i ordine, e doar ascunderea gunoiului sub pres, la naiba! Dar e posibil ca sa nu intelegi!?!. E posibil ca niciodata sa nu te intereseze unde le lasi, sa le pui "in ordine" doar cand esti somat si si atunci doar sa le ascunzi undeva doar sa ne acoperi noua ochii?

Ok, eu incep sa reordinez, pe bune de aceasta data, ceea ce eu stiu ca-i ordine. El pleaca si continua cu taifunul, toate la o parte cautand minunea.

Pe cand ma resemnasem eu, si sa fac ordine si ca nu o sa gaseasca ce cauta pregatindu-ma stoic sa-l aud cum se plange de cat de grea ii este viata il vad foarte multumit ca apare cu Bakuganul in mana.

- Ai vazut!? L-am gasit!!!!

- Ok, l-ai gasit, de aceasta data l-ai gasit, ai avut noroc, dar sa stii ca norocul nu-i ca te urmareste intotdeauna. Va trebui sa inveti sa pui in ordine.

-  Bine, dar nu stiu. Si spui toate acestea pentru ca esti invidioasa pe mine.

M-am oprit, pret de cateva secunde eram blocata. M-am uitat la mine si l-am tras langa mine.

- Eu nu sunt invidioasa pe tine, Felix. Doar ca lucrurile nu functioneaza intotdeauna astfel. Uite, stiu ca nu prea ai avut de la cine sa inveti ce-i ordinea, promit eu sa fiu mai ordinata, sa ma vezi. Impreuna vom fi ordinati, ok?  Si nu, nu sunt invidioasa pe tine.

- Atunci da-mi un pupic ca sa verific!

Asa... a verificat si a decratat ca nu-s invidioasa pe el, doar il iubesc.

Octombrie

Parco Sigurtà - Eremo

Fotografii...

...pentru atasat la diverse dosare, pentru pasapoarte, pentru procuri....

Si cand intelegem ca iarasi trebuie sa facem astfel de fotografii incepem sa ne agitam, avem mii de fotografii, mai mult ale copiilor, ale noastre sunt putine. Unele superbe, cu copiii incantatori si noi nu avem niciodata fotografia buna la indemana. Urasc sa-mi fac fotografii, doar dupa ani imi par frumoase cand anii adaugati intre timp fac mai placuta vizionarea acelor fotografii pe care nu se vad urmele timpului.

Si am trei greu gasite, oricum nu merg pentru acte oficiale, dar ca sa stiu pentru ce am pierdut acum 2 ore rasfoind printe fotografiile din ultimile 2 luni (asta ca sa aveti o idee cate pot sa fac intr-o luna : ) ).

Tudor Gheorghe

Din seria "niciodata nu spune niciodata". Pana azi spuneam ca pe Felix nu-l intereseaza muzica, dar chiar deloc, cel mult cea din desenele animate cu Ben Ten si Gormitii. Azi cautam pentru cineva Tudor Gheorge si ascultam diverse piese, Felix era langa mine, se juca la calculatorul sau, facea nivelul Titanilor din Hercules si cand am inchis o piesa mi-a comunicat scurt "Repune aia, imi placea!!!"



Aia e "Octombrie"!

Puiul meu, iarasi plange gaina din mine.

Deci da, stiu ca-s inteligenti, ca doar is ai mei : )

Azi cautam dintr-un pur interes  sa inteleg ce prevede programa pentru clasa I, deci primul an scolar in Italia. Nu l-am inscris pe Felix la scoala pentru ca asteptam sa plecam, sa-l inscriu direct la scoala pe care i-am ales-o in Montreal, cea mult pe gustul meu.

Si cum nu l-am inscris nu ma preocupa deloc sa stiu cam ce vor face la scoala (el si colegii) incepand din toamna. Si, cum spuneam, eram curioasa. Stiu ca una din conditiile pentru  aface HS cu copiii e sa demonstreze parintele ca are capacitati, si nu doar materiale,  sa o faca. Si asta presupunea sa fac proba capacitatilor mele, iar acest aspect ma irita, oricand e vorba sa ma pun in concurs pentru a fi evaluata ma incearca o serie de emotii negative, un stres antipatic, greu de gestionat. Deci automat am abandonat si ideea de-a face acea declaratie din care sa rezulte ca intentionez sa-l instruiesc acasa, asta in ipoteza ca nu am ajunge pana in toamna in Montreal.  Deci "sa-l instruiesc acasa". Dar eu nu vreau sa-l instruiesc acasa. Eh, cine deja m-a cunoscut stie ca nu-i de mine, nu pot si gata. Din fericire exista o teorie care de nu exista urma sa existe inventand-o subsemnata si care spune asa: pruncii n-au nevoie sa fie instruiti, invata spontan asa cum invata sa umble. Si la fel cum nu se invata pruncii sa umble (Emmi Pikler) la fel nu se invata pruncii sa citeasca. Pentru cine vrea sa aprofundeze articolul imediat anterior acestuia explica foarte bine procesul. Sau fatuca aceasta extraordinara, sensibila, plina de originalitate, inteligenta.

Iar titlul acestui topic e doar proba a ceea ce am enuntat mai sus (bine, lasati la o parte faptul ca-s gaina, pardon, cioara), lasati sa se catare prin copaci invata, desprind. Am descarcat azi o serie de documente in care se specifica ce ar trebui sa stie un copil la sfarsitul primei clase in Italia. Iar broscoiul deja, cu exceptia lecturii si scrierii care e foarte rudimentara (nu a gasit inca nicio motivatie interioara care sa-l impinga sa faca progrese), le-a deprins pe toate. E al meu, da!?

Asta inseamna ca m-am si calificat?

Merg sa le fac mancarea de' nu isi gatesc singuri.

Sunt fericita.

Scoli in Montreal

Incep sa le caut scoala. M-am gandit mult si chiar trebuie sa le gasesc o scoala pentru a-mi permite mie sa ma organizez odata ajunsi in Montreal. Ideea de a-i purta la 2 scoli diverse (gradinita si scoala- scoala) nu-mi surade, e prea multa bataia de ca si deci primul criteriu dupa care incep sa discern e posibilitatea de a-i inscrie in acelasi loc.

Astfel prima scoala e Annexe Charlevoix

Scoala nu face parte din Reteaua de scoli alternative, dar imi place pentru ca sunt copii putini (97), dascali multi (17) specializati in muzica, arta plastica si educatie fizica. Asa as impaca broasca care se crede balerina si e pasionata de mazagalit is broscoiul care nu stie decat sa sara. (exageres, adevarul e ca ma seaca cu vesnicile lui catarari si salturi).  In plus exista o biblioteca, sala de sport si un spatiu polivalent unde se pot ocupa de bricolaje. (cam ceea ce ar adora broscoiul) Suna bine.

Dezavantaj: e la 5-10km fata de obiectivele care ma intereseaza direct pe mine.

École au Pied-de-la-Montagne, pavillon Jean-Jacques-Olier e a doua scoala gasita. Spre deosebire de prima are un numar mare de elevi - 318 (fapt pentru care o agreez mai putin considerand ca acolo unde copiii is mai putini exista si posibilitati de-a creea o comunitate, mai putin o hoarda), dar se pare uitandu-ma la fotografiile de pe site ca totusi atmosfera e una destinsa, copiii par sa se distreze cu educatorii.

- 13 titulaires
- Spécialistes en arts plastiques, en éducation physique, en art dramatique et en anglais

O buna infrastructura, ordinatoare in clasa, nu ca m-ar interesa....

Oricum am ramas cu gandul la prima.

École au Pied-de-la-Montagne, pavillon Saint-Jean-Baptiste o alta scoala care are un numar mic de copii -64 cu 10 educatori (!)

- Spécialistes en art dramatique, en musique, en arts plastiques, en anglais et en éducation physique
- Conseiller pédagogique pour l'implantation du nouveau programme

Conditions d'admission

L'admission est basée sur l'étude du dossier de l'élève en difficultés d'apprentissage et en classe d'accueil, l'élève doit être référé par la Commission scolaire.

Acum observ ca e specificat faptul ca au clasa de accueil.

École Alternative Arc-En-Ciel unde vad ca au o clasa de maternelle, problema e ca eu inca n-am inteles de la ce varsta pot sa fie considerati ok pentru maternelle.  E bine pozitionata fata de scoala edile.

École Alternative Atelier

Ecole Alternative Elan care (surpriza!) e chiar mai comod pozitionata decat Arc en Ciel. E chiar langa parc Lafontaine, iar Andrei pe buna dreptate mi-a pus in vedere ca e absolut necesar ca casa sa o luam langa un parc.

Ecole Alternative Rose-des-Vents care e la aproximativ 2 km de scoala edile, aproape de parc Maisonneuve. Hmm, de evaluat, poate are ceva deosebit ce oferit....

Mda, superb!

LA VISION DE L’ENFANT
·  L’enfant est un être unique ayant son propre rythme d’apprentissage et qui tend à se
réaliser.
·  L’enfant est un être à qui on peut faire confiance et qui est capable de faire des choix.
·  L’enfant est un être qui a des compétences. Il a un désir spontané d’apprendre, de
découvrir et de connaître. Il est capable d’exercer un pouvoir sur sa démarche, ses actions,
ses décisions. Il a une grande capacité d’adaptation et d’efforts.
·  L’enfant est un être qui vit en société. Tout en développant son individualité, il vit en
interdépendance avec d’autres personnes avec lesquelles il partage une foule de choses.
·
À l’école Rose-des-Vents, chaque enfant a la possibilité de se fixer des objectifs
personnels. Il choisit, planifie, organise et gère ses projets. L’accent est mis
sur l’autoévaluation et la coévaluation. De plus, il doit s’adapter à des groupes
multiâges et à la présence de nombreux intervenants différents.

In plus, m-am interesat, se pare ca latratorul nostru are acces in acest parc (sau asta).

Ecole Alternative Le Vitrail

O alta surpriza placuta, e la aproximativ un km jumate de scoala edile.  Si mai mult decat orice platforma educationala ma conving imaginile din albumul scolii. Tineri care-mi aduc aminte de privirea lui Felix "Eh, credeai c'am murit, drace!?". S-ar intelege bine cu unii, vorba ceea: "doi de'un leu". :)

Ecole alternative Nouvelle-Querbes, o scoala care m-a cucerit inca de acum un an cand cautam informatii pentru dosarul cu care ne prezentam la interviul de selectie. O scoala unde stiu sigur ca o accepta pe Bendis, copii de la 4 ani deci. E la proximativ 2,5 km de scoala edile, acceptabil.  E foarte aproape de Parc Mont Royal, din pacate am inteles ca-s si foarte mari chiriile in acea zona....

Ecole alternative Jonathan, incantatoare, dar destul de departe, aproximativ la 6 km de scoala edile. Am sa revin candva asupra acestei scoli povestind despre un pescarus (sau albatros? nu sunt in clar ce e gabbiano) "spune-le ca nu sunt un dumnezeu, sunt un pescarus si-mi place sa zbor!" O metafora incantatoare despre a fi divers, despre cum diversitatea, geniul nu este decat normalitate. Superb!

Slabesc!

Gata, e oficial, de azi slabesc!

Si ca sa raman ancorata de asta imi tot gasesc diverse strategii care sa ma oblige sa ma tin de dieta.  Asa ca anunt mare, tare: "slabesc!". Si am in minte 4 kilograme la 4 zile cu, in fiecare luna o astfel de dieta pana cand ajung la ale mele mult visate 52 de kilograme sau rochia marimea 40, cea care-mi place mult sau pantalonii marimea 38 pe care-i am de un an la vedere si in care nici nu puteam sa visez sa incap. Si am mancat astfel pana acum

• la 8 jumate: 100g lapte cu cafea


• la 10: doua oua fierte (fara sare)

Pana acum un total de 266 calorii si 21 proteine.

• la 12: o cana suc rorii

Pana acum 300 calorii si 22 proteine.

Si intre timp, pe la 13.00, ma taia o foame nebuna, mi-am facut o cafea cu 100 g lapte de soia.

• la 14: tofu 86 g, rucola 50 g, 5 g ulei de germeni de grau, 70 g gogosar rosu

Si acum dispar, am luat o decizie mare dupa o explozie si mai mare.

Cam toate jucariile sus pe mobila, eu nu-s capabila, nu vreau ca in fiecare zi sa strang 2 ore jucarii altfel stand intr-o dezordine continua.  Nu-i de mine... si tot mai mult visez la o casa minimalista, 2 farfurii, doua furculite..., bine 4 ca suntem in patru.

Asa, Felix  a luat telefonul si i-a spus tatalui sau "La mamma mi ha ferito i sentimenti!".  Asa...cu ale mele nu stiu cum ramane, oricum dupa m-am muiat vazandu-l cum reuseste sa-i comunice lui taica-su despre mine si am tacut. A venit la mine si mi-a spus "Stiu ca ti-e greu, stiu ca doresti mult anumite lucruri si ai dreptate, is prea multe. Facem asa:  strangem o parte si le punem sus pe mobila, iar o alta o lasi aici. Si tot schimbam."

Deci trec la strans jucarii, nu-i de ei constanta, se pun sa stranga, ii tin fix 10 secunde dupa care o dau intr-o specie de hip-hop, se harjonesc si s-a dus naibii totul (adica nervi mei), care ma vad iarasi in fata unui car de jucarii tocmai bune de asezat pentru cateva jumatati de ora.

Off, nu-mi vine sa cred, azi am sa am o casa aproape fara nicio jucarie, deja ma relaxez.

• ore 16:  seitan 77 g, rosie 96 g


• 0re 18: 300 ml suc de portocale si 100 g kiwi

Purceii si-au adus langa mine inghetata, ciudat ca nu mi-e pofta.

Iar de cinci minute Felix mi-a spus:  "Esti mama cea mai frumoasa din lume, chiar cand esti nervoasa". N-am putut decat sa-i spun "scuze" scurt, chiar imi parea rau, si mi-a raspuns cu un aer de gentelmen "accept scuzele tale".

Ma simt mica, unde mai pui ca-s si grea si totusi acum simt ca as zbura.

Agonie si extaz....